Manna

Acest articol face parte din seria: Istoria Azerbaidjanului

Istoria timpurie

Istoria antică

Manna

Albania Caucaziană

Imperiul Persan şi cuceririle lui Alexandru Macedon

Atropatena

Rivalitatea romano-parţian şi cucerirea Sasanidă

Istoria medievală

Perioada islamică

Imperiul Marilor Selgiukizi

Statul Atabeyilor din Azerbaidjan

Cucerirea mongolă şi statul Elhanizilor

Statul Qaraqoyunlu

Statul Aggoyunlu

Statul Şirvanşahilor

Istoria clasică

Safevizi

Hanatele independente

Dinastia Qadjar

Dominaţia rusă

Independenţa timpurie

Republica Democratică Azerbaidjan

Masacrul din Martie

Azerbaidjanul sovietic

Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjan

Ianuarie negru

Azerbaidjanul modern

Republica Azerbaidjan Această căsuţă: vizualizare • discuţie • modificare

Manna, sau Mannai, primul stat antic de pe teritoriul Azerbaidjanului istoric, situat în Azerbaidjanul de Sud (sec.IX-VII î.Hr.)

Regatul Manna

Formarea statului

Pericolul invaziilor din partea vecinilor de temut, în primul rând din partea asirienilor, a făcut ca triburile din zona lacului Urmia să se unească. Încă din a doua jumătate a sec. IX î.e.n. a început să se formeze regatul Manna, fiind prima formaţiune statală mare pe teritoriul Azerbaidjanului. Populaţia din Manna era preponderent sedentară. Capitala regatului Manna a fost o perioadă îndelungată oraşul-cetate Izirtu (Zirta). În cadrul acestui regat a avut loc procesul consolidării etnice: conducătorii regatului Manna s-au ocupat nu numai de recucerirea pământurilor ocupate, dar şi de unirea într-un stat unitar a populaţiei împrăştiată în diferite regiuni.

În anii 20 sec. IX î.e.n. Manna deja ocupa o parte însemnată din teritoriul Urmia. Puterea suveranului era destul de mare, deşi se limita la diverse organe din societatea gentilică. În Manna exista aristocraţia influentă – gentilică şi militară; deja au apărut aici contradicţii sociale adânci, se ducea lupta atât în interiorul clasei dominante cât şi între conducătorii de la vârf şi păturile largi sociale. Formarea şi consolidarea statului Manna a avut loc în condiţiile luptei îndârjite împotriva incursiunilor permanente ale împăraţilor asirieni şi Urartului vecin.

Între Asiria şi Urartu

Assiria, Urartu şi Manna

O luptă îndârjită pentru posedarea raionului Urmia a izbucnit între cele două state puternice, Asiria şi Urartu la sfârşitul sec. IX- începutul sec. VIII î.e.n. În timpul domniei lui Menua, suveranul Urartului, si fiului acestuia, Arghişti, urarţii au construit numeroase cetăţi pe teritoriul Manna şi în regiunile învecinate din Azerbaidjanul de Sud,. Cu toate pierderile însemnate în urma războaielor cu Urartu, Manna a continuat luptele. Folosindu-se de lupta dintre Asiria şi Urartu din anii 40-30 sec. VIII î.e.n., Manna şi-a extins teritoriul.

Invazia proto-iranienilor

În primele secole ale mileniului I î.e.n., un rol important în viaţa din regiune au început sa-l joace triburile iraniene venite din stepele sudice ruseşti, care au năvălit aici, probabil, la graniţa dintre mileniile II şi I î.e.n. Manna şi-a extins într-o măsură însemnată posesiunile în perioada suveranului Ahşeri (care a condus ţara până în anii 50 sec. VII î.e.n.). Cu conducătorul Mannei s-au răfuit atât urarţii cât şi asirieni. Totuşi înflorirea ţinutului Manna nu a durat mult timp. Războiul fără succes a înăsprit şi mai mult situaţia tensionată din ţară. A izbucnit răscoala care s-a încheiat cu moartea suveranului Ahşeri. Ualli, cel care i-a urmat la tron, a trecut de partea asirilor şi Manna a fost alături de asiri în lupta împotriva midienilor. Ultima mărturie despre Manna din cunoscuta „Cronică Ghedda” se referă la anul 616 î.e..n. Extinzându-şi puterea asupra teritoriilor cucerite, aceştia au introdus limba lor în rândul populaţiei locale. Acest proces a fost însoţit de modificări în modul de viaţă, în arta militară, structura socială, instituţiile politice şi religia aborigenilor. Acest proces s-a intensificat in deosebi odată cu cucerirea teritoriului Manna de către medieni. Uniunea tribală a medienilor, judecând după mărturiile scrise asirieni, începând cu a doua jumătate a sec. IX î.e.n., s-a amplasat în principal în afara graniţelor teritoriului din Azerbaidjanul de Sud. Numai o parte neînsemnată a acestuia era ocupată de regiunile din ţinuturile estice din partea de sud a Azerbaidjanului.