Masacrul din Martie

Acest articol face parte din seria: Istoria Azerbaidjanului

Istoria timpurie

Istoria antică

Manna

Albania Caucaziană

Imperiul Persan şi cuceririle lui Alexandru Macedon

Atropatena

Rivalitatea romano-parţian şi cucerirea Sasanidă

Istoria medievală

Perioada islamică

Imperiul Marilor Selgiukizi

Statul Atabeyilor din Azerbaidjan

Cucerirea mongolă şi statul Elhanizilor

Statul Qaraqoyunlu

Statul Aggoyunlu

Statul Şirvanşahilor

Istoria clasică

Safevizi

Hanatele independente

Dinastia Qadjar

Dominaţia rusă

Independenţa timpurie

Republica Democratică Azerbaidjan

Masacrul din Martie

Azerbaidjanul sovietic

Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjan

Ianuarie negru

Azerbaidjanul modern

Republica Azerbaidjan Această căsuţă: vizualizare • discuţie • modificare

Masacrul din Martie (Mart qırğını în azeră), este prima parte a seriei de masacre impotrivă populaţiei azere provocate de trupele militare alianţei bolşevice (Sovietul din Baku) şi ale partidului extremist Federaţiei Revoluţionare Armene "Daşnakţutiun" în Azerbaidjanul de Est (1918).

Baku în zilele masacrului

Pe vremurile acelea azerii nu dispuneau trupele militare fiindcă toţi cetăţeni musulmani din Imperiul Rus erau scutiţi de slujba militară în schimb unei taxe speciale. Pentru eliminarea localnicilor care nu susţineau puterea sovietică Sovietul din Baku şi partidul „Daşnakţutiun” au realizat un măcel sângeros asupra populaţiei azere ale oraşului soldat cu 12 000 de morţi (31 martie 1918).

Mai târziu „tatăl independenţei” al Azerbaidjanului M.E.Rasulzade remarca: ”În evenimentele din martie se acuzau pe „Müsavat”, ce este absolut lipsit de argument, fiindcă pentru a declara război este obligatoriu a dispune măcar o anumită forţă fizică, ceea ce „Müsavat” nu avea. Alţii acuză „Müsavat”-ul în lansarea ideii autonomiei ale Azerbaidjanului, aşadar provocând evenimentele din martie. Acesta poate are o parte din adevăr. Poate, dacă supunându-ne am fi înclinat capete în faţa de duşmanilor libertăţii noastre, nu s-ar întâmpla aceste evenimente. Însă noi nu am fi putut s-o facem. Am cerut în mod direct o autonomie pentru Azerbaidjan. Totodată prin aceasta ne-am multiplicat numărul de duşmani”.

Baku după 31 martie

Sub lozinca de a stabili puterea sovietică, Armata Roşie a cărui nucleul era constituit de trupele „Daşnakţutiun” au realizat alte masacre în oraşele Quba, Şamaxî, Lankaran, Salyan, Kürdamir din estul ţării. Speranţa azerilor, Sejm-ul Transcaucazian, care din cauză situaţiei nestabile de pe front turc şi înaintarea trupelor Puterilor Centrale, nu reacţiona la noutăţile sosite din regiune.