Hanatul Irevan

Hanatul Irevan, Hanatul Erevan (în limba azeră: Irəvan xanlığı), un principat, formaţiune de stat al azerilor din Armenia (1747-1828)

Teritoriu

Hanatul Irevan cuprindea teritoriile centrale ale Armeniei de astăzi, provincia Iğdır din Turcia, regiunile Şərur şi Sədərək din autonomia Nahcivan a Republicii Azerbaidjan. După înfrângerea statului Qadjar la războiul ruso-iranian (1826-1828), conform tratatului de la Turkmenciai (Türkmənçay), a fost încorporat Imperiului Rus, alături de celelalte hanate din Azerbaidjanul de Nord.

Populaţie

Populaţia hanatului era compusă de majoritatea azeră şi de kurzi. Azerii în general erau sedentari, însă o parte din ei încă practica transhumanţă, în timp ce kurzii erau nomazi. Triunchil şiism al religiei Islam a fost credinţa principală a hanatului, dar kurzii erau sunniţi. Armenii formau mai puţin decât 20% din populaţia statului. După cucerirea rusească, din 169.155 locuitori ai zonei, 57.035 sau 33.8 % erau armeni, 84.089 sau 49.7 % azeri, 26.911 sau 16 % kurzii şi 850 sau 0.5% alte naţionalităţi (Vartan Parsamian, Istoria armianskogo naroda (1801-1900), (Istoria poporului armean (1801-1900)), vol. I, “Aiastan”, Erevan, 1977, p. 88).

Graniţe

Hanatul Irevan a fost fondat de Mir Mehdi han şi avea graniţe cu Hanatele Naxçıvan, Karabah şi Maku, Imperiul otoman, Regatul georgian Kartli-Kahetia, Sultanatele Borçalı, Qazax.

Capitală

Capitala hanatului era oraşul Irevan. Calatorul turc Evliya Celebi în cartea lui Seyahatname scrie că fondatorul oraşului au fost comerciantul Hodjadjan Lahidjani şi neamul lui în 1407 – 1408, fiind atraşi de fertilitatea zonei. Mai tărziu, în 1509, şahul azer Ismayîl I Safevi a ordonat consilierilor săi să construiască o cetate aici. Această aşezare a fost înfiinţată de guvernătorul safevid Revanqulu han (Rəvanqulu xan) în 7 ani şi şahul a numit-o "Revan" în onoarea lui. După dialectul Erevan al limbii azere "Revan"-ul a primit vocala "I" în faţă. Această cetate fortificată cu ziduri masive şi sisteme de apărare, în urmă cuceririi ruse (1827) a fost numit în rusă "Erivan" şi în final "Yerevan".

Monumente istorice

Înainte de regimul sovietic în Erevan mai existau 8 moscheii istorice. Astăzi a supravieţiut doar Moscheia Albastră (în azeră: Göy məscid; în armeană: Կապույտ մզկիթ). Moscheia a fost construită în 1766 în timpul domniei hanului Huseyn Ali de Irevan şi din această cauză se numeşte şi "Moscheia Huseyn Ali". Moscheia servea populaţiei autohtone azere din Erevan, deportată definitiv în 1988. Moscheia Albastră are 28 încăperi, bibliotecă, sală principală de rugaciuni şi curte, total 7 000 metri care. În mod original a avut şi 4 minarete cu înălţimea de 24 metri, care au fost demolate în 1952, odată moscheia fiind transformată la planetarium. Astăzi oficialităţii armene încercând să nege prezenţa azeră în capitală Armeniei, o numesc moscheia persană. Între 1995–2006, Moscheia Albastră a fost rehabilitată de Iran şi momentul de faţă este deschis slujbelor religioase ale musafirilor musulmani Erevanului.

Istorie

Hanatul Irevan chiar din primii ani ai înfiinţării sale a suferit atacurile trupelor georgiene şi în scopul auto-apărării a fost obligat să dezvolte relaţii cu alte hanate azere. Totuşi înfluenţa Georgiei în viaţă internă a Hanatului Irevan a fost prezentă pentru o periodă lungă. În 1780 hanatul a fost atacat de hanatele Karabah, Avaristan, Hoy. În timpul expediţiei sale în Azerbaidjanul de Nord, şahul Iranului Aga Mahammad Qadjar, Hanatul Irevan a fost ocupat, însă şi-a recuperat independenţă în 1797.

Expansiunea rusă a început să fie o nouă ameninşare pentru hanat. Războiul ruso-turc (1806-1812) a obligat Imperiul Rus să oprească avansarea şi să se satisfacă cu teritoriile ocupate. În 1813 Imperiul Rus a semnat tratatul de pace de la Gulustan (Gülüstan), realizând primă împărţire a Azerbaidjanului istoric. Conform prevederilor primei împărţirii hanatele Nahcivan şi Irevan pentru o vreme au scăpat de încorporarea Imperiului Rus. În timpul celui al doilea război ruso-iranian (1826-1828), Hanatul Irevan la dată de 1 octombrie 1827 a fost cucerit de trupele ruseşti în frunte cu generalul I.Paskevici.