Gardman

Gardman, (în azeră Qardman sau Girdman), ultimă perioadă statală a Albaniei Caucaziene înainte de cucerirea arabă.

La sfârşitul sec. al VI-lea şi începutul sec. al VII-lea în Albania caucaziană s-a instaurat puterea Gardman, cârmuirea fiind exercitată de dinastia Mihranizilor. Capitala statului Gardman a devenit în curând Bərdə. Cel mai renumit dintre mihranizi a fost Djavanşir (Cavanşir) (637-681). În timpul acestuia Albania caucaziană s-a întărit, în ţara s-au dezvoltat ştiinţa şi cultura, s-au construit palate şi biserici. La începutul atacurilor arabe, regiunile din sudul Azerbaidjanului (la sud de fluviul Arax) intrau în componenţa statului sasanid, iar partea de nord a ţării avea cârmuitorii săi din dinastia Mehranizilor. Aceasta dinastie, recunoscând puterea califului, a existat până la începutul sec. al VIII-lea. De la jumătatea sec. al VII-lea şi până la sfârşitul sec. al VIII-lea soarta Azerbaidjanului a fost legată nu numai de califat ci şi de khaganatul Hazar. Hazarii, în anii 627-628, au cucerit toată Transcaucazia inclusiv Albania caucaziană. S-au înregistrat şi în următorii ani atacuri ale acestora în Azerbaidjan. În decurs de aproape 150 de ani hazarii au stăpânit o parte din regiunile din nordul Azerbaidjanului, reşedinţa de bază a acestora aflându-se în Kabala. Aceştia năvăleau permanent în Azerbaidjan, ajungând până în Ardabil (Ərdəbil). În sec. al VIII-lea comandanţii de oşti arabe au infrânt cu succes pe hazari şi au întreprins campanii împotriva khaganatului.

În anul 705 arabi au luat sub control tot Caucazul de Sud. Susţinând de asemenea monofizitismul, ei au devenit aliaţi cu armenii împotrivă Bizanţului, iar Albania diofizită a fost convertită la Islam. Frontiera directă a statului Kartli cu Bizanţul l-a protejat de aceeaşi soartă. Războaiele cu Imperiul Hazar au impiedicat invazia islamului către Europa. Ocupaţia arabă a ajutat la omogenizarea dintre Nord şi Sudul Azerbaidjanului.