Qara Yusif

Qara Yusif, fondatorul şi domnitorul (1410-1420) statului turcoman-azer Qaraqoyunlu.

În anii 1380, conducătorul confederaţiei tribale turcice Qaraqoyunlu, Qara Yusif, s-a înfruntat cu pericolul timurid. În aceeaşi perioadă în partea sudică a Azerbaidjanului, exista statul Djelairid cu capitală în Tabriz (1341-1410). Suveranul acestui stat după anul 1382 era sultanul Ahmad.

În 1386, Tamerlan a ocupat Tabrizul şi de acolo a înaintat spre Şirvan, Karabah şi Derbend, lăsând în urma sa doar jafuri şi distrugeri. Qara Yusif Qaraqoyunlu a încheiat pace cu suveranul djelairid sultan Ahmad, care rămăsese fără ţară, împotriva lui Tamerlan. În 1392, forţele unite ale aliaţilor au suferit o înfrângere mare şi Qara Yusif a fost obligat să-şi părăsească domnia. El a fost un om cu caracter şi în 1394 şi-a încercat încă o dată şansa, dar în apropierea Bagdadului, a fost înfrânt de Tamerlan a doua oară. Căutându-şi un loc de azil sultanul Ahmad şi Qara Yusif au fost obligaţi să se refugieze în Egipt ca să obţină ajutorul sultanului mameluc. Însă temându-se de furia lui Tamerlan sultanul Egiptului i-a aruncat în temniţă

După moartea lui Tamerlan (1405), sultanul Egiptului îi elibereză pe suveranii - refugiaţi, sultan Ahmad Djelairi şi Qara Yusif Karakoyunlu. Sultanului Djelairid Ahmad, care deja obţinuse Bagdadul, mai întâi ocupă Tabrizul. Dar, nici sultanul Ahmad nu a reuşit să-şi păstreze puterea şi Tabrizul a fost ocupat de fiul lui Miranşah, Abu Bakr. Între timp se întărise confederaţia triburilor turcice Qaraqoyunlu după întoarcerea liderului lor Qara Yusif, care a ocupat o parte din Azerbaidjan.

În 1408, Qara Yusif a câştigat lupta cu fiul lui Tamerlan, Miranşah, în care a murit ultimul, el întrând în oraş invită tot pe Ahmad, sultanul din dinastia gelairidă, fiindcă nu avea legitimitate conform concepţiilor orientale medievale, numai că sultanul nu vroia să accepte protectoratul Qaraqoyunlu. Când Qara Yusif a părăsit Tabrizul pentru o altă campanie militară, sultanul năpădind garnizoana sa, cheamă în ajutor pe Şirvanşah. Înainte de a ajunge armata Şirvanului Qara Yusif înfrânge oastea lui Ahmad în apropierea Tabrizului (30 august), unde ultimul a fost ucis, acesta fiind ultimul suveran din dinastiei Djelairizilor (1341-1410). În locul statului respectiv s-a înfiinţat statul Qaraqoyunlu cu capitala în Tebriz (1410-1468). Comandantul armatei Şirvanului, Kayumars, fiul lui Ibrahim I, căzut în prizonierat, a fost eliberat de Qara Yusif, fără nici-o condiţie, într-un mod foarte straniu pentru timpul respectiv şi bănuindu-l de înţelegere secretă cu suveranul Qaraqoyunlu, Ibrahim I şi-a executat pe propriul fiu.

În aceşti ani situaţia în Şirvan era mult mai complicată, pentru că moartea lui Tamerlan a oferit oportunitatea îndeplinirii unei necesităţi istorice, unirea Azerbaidjanului, pentru care confruntau diferiţi suverani locali. Qara Yusif, folosind ca motiv executarea lui Kayumars, începe o campanie militară impotrivă Şirvanului. Alianţa Şirvanului cu micul stat feudal azer - Şaki şi regatul georgian Kahetia, suferă o înfrângere într-o luptă pe malul fluviului Kura (6 noiembrie 1412), adică la graniţa Şirvanului, de către cavaleria Qaraqoyunlu. Toţi suverani aliaţi, toată aristocraţia Şirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul unui tribut imens, care a fost plătit pe urmă de către starostele breslelor meşteşugăreşti din Tabriz în fruntea cu Ahi Gassab, se întoarce în ţara sa, recunoscundu-se vasalul suveranului Qaraqoyunlu, iar armata de ocupaţie părăseşte Şirvanul.

Qara Yusif planifica să supune total statul Şirvan şi să ocupe anumite regiuni din est. Dar, nu s-a realizat visul lui, a murit în 1420, chiar în mod neaşteptat în timp ce pleca la război.