Economia Azerbaidjanului

În perioada comunistă i-a fost acordată o atenţie deosebită industriei de petrol şi de gaze naturale, precum şi industriei de maşini şi echipamente, industriei textile şi celei alimentare.

În secolul al XX-lea, zăcămintele Azerbaidjanului furnizau cea mai mare parte a petrolului, necesară Imperiului rusesc, respectiv fostei URSS. Energia electrică este produsă preponderent de termocentrale. În timp ce capitala Baku este centrul principal industrial al republicii, Sumgait este cel mai mare furnizor de produse siderurgice. Industria azeră produce îngrăşăminte chimice, carburanţi, herbicide, uleiuri industriale, cauciucuri sintetice şi plastice. Industria uşoară produce mărfuri din bumbac şi lână, încălţăminte şi alte articole de larg consum.

Deşi suprafaţa cultivabilă a Azerbaidjanului nu depăşeşte o cincime din teritoriul său, produsele asigurate sunt semnificative. Azerbaidjanul este un lider în producţia bumbacului, tutunului, strugurilor şi a ceaiurilor la nivel regional. Dat fiind că fluviile navigabile sunt puţine, Azerbaidjanul a dezvoltat cu precădere transportul feroviar şi cel automobilistic.

Atât câmpiile, cât şi dealurile molcome, în general sunt bine udate şi adecvate culturilor, cele mai importante în antichitate fiind cerealele şi viile. Luncile mănoase sunt ideale pentru păşunat. Alte resurse importante sunt codrii montani, pare-se cândva foarte bogaţi în pomi, ceea ce o mărturiseşte construirea caselor din lemn. Piatra, de asemenea, a fost folosită tăiată în blocuri pătrate. Agricultura, resursele naturale şi un comerţ care cu timpul a devenit extrem de activ, au influenţat decisiv civilizaţia azeră.

Azerbaidjanul are resurse naturale bogate de petrol, gaze naturale, aur, aluminiu etc. Printre produse marine preferate de toţi putem enumera caviarul şi diferite soiuri de peşti, preparate după reţete tradiţionale.