Istoria timpurie a Azerbaidjanului
 Acest articol face parte din seria: Istoria Azerbaidjanului | |||
| Istoria timpurie | |||
| Istoria antică | |||
| Manna | |||
| Albania Caucaziană | |||
| Imperiul Persan şi cuceririle lui Alexandru Macedon | |||
| Atropatena | |||
| Rivalitatea romano-parţian şi cucerirea Sasanidă | |||
| Istoria medievală | |||
| Perioada islamică | |||
| Imperiul Marilor Selgiukizi | |||
| Statul Atabeyilor din Azerbaidjan | |||
| Cucerirea mongolă şi statul Elhanizilor | |||
| Statul Qaraqoyunlu | |||
| Statul Aggoyunlu | |||
| Statul Şirvanşahilor | |||
| Istoria clasică | |||
| Safevizi | |||
| Hanatele independente | |||
| Dinastia Qadjar | |||
| Dominaţia rusă | |||
| Independenţa timpurie | |||
| Republica Democratică Azerbaidjan | |||
| Masacrul din Martie | |||
| Azerbaidjanul sovietic | |||
| Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjan | |||
| Ianuarie negru | |||
| Azerbaidjanul modern | |||
| Republica Azerbaidjan | |||
Aşezarile vechi omeneşti
Istoria Azerbaidjanul, unul din cele mai vechi leagăne ale civilizaţiei omenirii, este teritoriul etnic si Patria istorica a azerilor care formau în perioada de început populaţia străveche a acestei tari. În partea de Nord, de-a lungul lanţului principal Caucazian, se întinde graniţa dintre Azerbaidjan şi Rusia. La vest aceasta este scăldată de Marea Caspica, iar la nord-vest si sud-vest se învecinează cu Gruzia si Armenia. O mare parte din teritoriul Azerbaidjanului o formează o câmpie întinsă înconjurată de lanţuri muntoase care treptat lasă locul şesului. Locuitorii ţinuturilor azere din antichitate, în lupta îndârjită pentru existenţă, au trecut la orânduirea gentilica, au format triburi, apoi statul şi, în sfârşit, s-a format ca popor si naţiune de sine stătătoare.
Epoca paleolitului
În epoca paleoliticului mediu, in Azerbaidjan, după toate probabilităţile, deja se formase orânduirea gentilică. Următoarea etapa din istoria antică a omenirii, paleoliticul superior, a fost reprezentată in Azerbaidjan de descoperirile de obiecte în peşterile Talgar, Damjili, Iatag-eri. Arheologii au găsit aici plăci sub formă de cuţit, precum si unelte pentru şlefuit, pentru găurit, de cioplit, dălţi, plăci microlitice confecţionate din cremene, bazalt, obsidian si dolomitaă Oamenii din paleoliticul superior (de la 40 până la 12-10 mii ani in urmă) trăiau pe teritoriul Azerbaidjanului in peşteri. Aceştia îşi construiau locuinţele in văi de-a lungul râurilor, in locuri unde se putea vâna. In timpul săpăturilor in straturile superioare din peşterile Taglar şi Damdjîlî au fost descoperite oase de ren caucazian, capre de munte şi alte animale sălbatice. La vânătoare participau grupuri mari de vânători, in special bărbaţi. Aceştia îşi confecţionau singuri uneltele de munca si armele. Munca in grup a atins un nivel ridicat.
Mezolit
La începutul mileniului al X –lea înaintea erei noastre, locul epocii vechi de piatra a fost luat in Azerbaidjan de mezolit, epoca medie de piatra, perioada apariţiei arcului si săgeţii. Fiind unul dintre primele mecanisme inventate de om, arcul si săgeţile au favorizat trecerea treptată de la economia căreia îi erau caracteristice produsele luate direct din natură la cea de pregătire a produsului finit. In epoca mezolitului apar pe teritoriul Azerbaidjanului unelte de piatra în miniatură, microliţi, se dezvoltă tehnica uneltelor pentru spart si se confecţionează unelte compuse. Apar începuturile cultivării cerealelor si domesticirii animalelor.
Mezoliticul se prelungeşte până în mileniul al VIII-lea î.e.n., apoi acesta este înlocuit de neolitic, epoca noua de piatră (mileniile VII-VI î.e.n.).
Neolit
Monumente din perioada neoliticului pe teritoriul Azerbaidjanului au fost descoperite în grota Damajîlî din Gobustan, Kiulipete aproape de Nahicivan, lângă muntele Kilikdag din jurul văii Ghianjai (în raionul Hanlar) In neolitic oamenii deja începuseră să se ocupe cu olăritul, să ardă vase din lut de diferite forme şi cu destinaţie diversă, care a jucat un roi însemnat în modul de viaţă al acestora, uşurându-le munca de pregătire a hranei şi de depozitare a produselor. Astfel de vase au fost descoperite în Ianâktepe lângă Tebriz, Firuztepe lângă satul Hasanlî pe ţărmul de sud-vest al lacului Urmi (Rezaie), în Hanlar şi Gobustan. Incă din perioada timpurie a neoliticului apar ocupaţiile de prelucrare primitivă a pământului si de creştere a animalelor. Materialele arheologice vorbesc convingător despre faptul că în epoca târzie a neoliticului se dezvoltă economia de prelucrare a pământului si creşterea animalelor. Chiar la sfârşitul mileniului al III-lea – inceputul mileniului II î.e.n., în cele mai dezvoltate regiuni din Azerbaidjan se creează principalele premize pentru apariţia primelor clase sociale, a civilizaţiei orăşeneşti timpurii si a formaţiunilor statale timpurii. Destrămarea orânduirii primitive de obşte şi trecerea la formarea relaţiilor timpurii de clasă în diferite regiuni din Azerbaidjan deja la sfârşitul mileniului al II-lea î.e.n. este atestată nu numai de inegalitatea considerabilă materială şi socială, dar şi de apariţia, în special in zona Priurmi, a unor formaţiuni politice mici.
Formaţiunii statale primare
Cea mai mare dintre acestea era Zamua care a apărut la începutul mileniului I î.e.n. Nu mai puţină importanţă au avut-o domeniul Nikdiarî (Mekdiarî) şi regatul Alabaria, alături de care deseori se aminteşte ţara Karalla. Aici se afla, de asemenea, statul Ghilzan în care asirii intreprindeau adesea campanii. Locuitorii din Ghilzan au reuşit să-şi păstreze o perioadă îndelungată independenţa. Numai atunci când au fost ameninţaţi de năvălirea asirilor, ei au fost nevoiţi să plătească stăpânitorilor tribut. Aproximativ la sfârşitul sec. al IX-lea î.e.n., Ghilzan a fost asimilat de urarţi. De asemenea, a existat ţara Mesi care a fost populată de triburile militare care se ocupau cu creşterea cailor, cămilelor şi care au dezvoltat ocupaţia de creştere a animalelor cornute mici si mari. De asemenea, trebuie amintite ţările Andia şi Zikerta.
În partea de sud a Azerbaidjanului si în teritoriile învecinate existau domeniile: Ninni cu centru în oraşul Aridu, Şurdira unde conducea Artasaru, Harruna, Smesi, Ulmania, Adau, Harmasa, Sanghibuti, Puluadi şi altele. Multe dinte acestea trebuia să plătească bir asirilor încă de la începutul sec. al IX-lea î.e.n. în timpul lui Aşurnasirapala al II-lea. Aici locuiau, de asemenea, diverse triburi: teurlaiţii, sunbiiţii, kumurdiiţii, daliiţii şi altele.
Societăţiile din sudul Azerbaidjanului
Deja din a doua jumătate a sec. al IX-lea î.e.n., in raionul Priurmia se conturează domeniul Manna. Intr-o serie de regiuni din partea de sud a Azerbaidjanului ramura principală a economiei in acea perioada era prelucrarea pământului şi totodată irigarea acestuia, iar in celelalte regiuni populaţia se ocupa cu creşterea animalelor. În regiunile din jurul bazinului Urmiei un rol important l-a avut creşterea cailor. Aici au fost construite canale de unde era irigate câmpiile întinse, s-a dezvoltat cu succes producţia meşteşugărească şi s-a format cultura specifică.
Izvoarele asire şi urarte de la începutul mileniului I î.e.n. amintesc despre o mulţime de aşezări, oraşe, „oraşe regeşti”, capitale cu fortăreţe puternice, ziduri de apărare, citadele, palate, etc.
Societăţile Zamua, Allabri, Ghilzana, judecând după letopiseţele împăraţilor asiri si după materialele arheologice, cunoşteau deja în sec. IX î.e.n. împărţirea pe clase. Acestea erau conduse de împăraţi şi aveau capitale proprii. Despre împărţirea pe clase si inegalitatea materială din acea perioadă vorbesc mormintele marlite, hasanluşe, kaluraşe şi altele.
Resursele bogate de materii prime, agricultura dezvoltată şi meşteşugurile au favorizat extinderea comerţului nu numai între regiunile de sine stătătoare dar şi cu alte ţări. Încă din cele mai vechi timpuri teritoriul din Azerbaidjan era străbătut de drumurile comerciale internaţionale care legau acest ţinut cu ţările din Occident şi Orient. Datele despre cultura materială, diversele imagini pe ceramică, pe articole din metal cu subiecte epice şi din mitologie, caracterele folosite şi alte obiecte vorbesc despre cultura şi lumea spirituală bogată a populaţiei din acest ţinut.
Triburile
Civilizaţia care se referea la perioada apariţiei pe teritoriul din Azerbaidjan a societăţilor timpurii împărţite pe clase, a fost creată de triburile locale, kutii, lulubeii, huritaii, maneii, se poate, parţial de kasiţiii si alţii. Se ştiu foarte puţine lucruri despre apartenenţa de limbă a acestor triburi, cu excepţia huriţilor. Unii învăţaţi leagă limba hurită de limbile din Caucazul de Nord-Est. Nu este exclus ca acestei familii să aparţină şi limba vorbită de kutiişi.
În raioanele din sudul Azerbaidjanului şi în teritoriile învecinate, înainte de mileniul I î.e.n., şi uneori şi mai târziu, etnosurile locale reprezentau cultura etnică dominantă, forţa economică şi politică. La hotarul dintre mileniile II şi I î.e.n., sau chiar la începutul mileniului I, în regiunile din partea de sud a Azerbaidjanului au apărut triburi noi, purtătoare a dialectelor iraniene.
Judecând după mărturiile culturii materiale, regiunile nordice din Azerbaij se deosebeau puţin de majoritatea uniunilor de triburi din sudul Azerbaidjanului în ceea ce priveşte nivelul economic şi cultural. În orice caz, la începutul mileniului I î.e.n., o majoritate însemnată a triburilor din raioanele din partea de nord a Azerbaidjanului trăia deja în condiţiile ultimului stadiu al apariţiei societăţii pe clase şi trecerii la societatea timpurie pe clase. Totuşi, in general, nivelul de dezvoltare socială a societătilor din partea de nord a Azerbaidjanului a fost ceva mai scăzut în comparaţie cu cel al celor din partea de sud a Azerbaidjanului, unde încă nu existau formaţiuni statale.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu