Statul Agqoyunlu

Acest articol face parte din seria: Istoria Azerbaidjanului

Istoria timpurie

Istoria antică

Manna

Albania Caucaziană

Imperiul Persan şi cuceririle lui Alexandru Macedon

Atropatena

Rivalitatea romano-parţian şi cucerirea Sasanidă

Istoria medievală

Perioada islamică

Imperiul Marilor Selgiukizi

Statul Atabeyilor din Azerbaidjan

Cucerirea mongolă şi statul Elhanizilor

Statul Qaraqoyunlu

Statul Agqoyunlu

Statul Şirvanşahilor

Istoria clasică

Safevizi

Hanatele independente

Dinastia Qadjar

Dominaţia rusă

Independenţa timpurie

Republica Democratică Azerbaidjan

Masacrul din Martie

Azerbaidjanul sovietic

Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjan

Ianuarie negru

Azerbaidjanul modern

Republica Azerbaidjan Această căsuţă: vizualizare • discuţie • modificare

Imperiul lui Uzun Hasan, 1453 - 1478

Ağqoyunlu (în traducere din azeră Oaia albă după steagul tribului) sau Akkoyunlu (Ak Koiunlu), este un stat turcoman-azer medieval în Azerbaidjan (1467-1501).

Statul Ağqoyunlu, în afară de Azerbaidjan, cuprindea estul Anatoliei, Irakul şi o parte însemnată din Iran. În timpul lui Uzun Hasan statul Ağqoyunlu a căpatat o putere insemnată. Cu acesta intreţineau relaţii diplomatice şi comerciale cărmuitorii din Italia, Ungaria, Austria, Polonia şi alte ţări din Europa. Ei au văzut în padişahul azer un aliat puternic în primul rând împotrivă sultanului turc Mehmet II care ducea o politică expansionistă în Europa de Sud şi Răsărit. Solii lui Uzun Hasan erau oaspeţi doriţi la palatul Dogului Veneţian. La rândul său senatul veneţian şi-a trimis în Tabriz diplomaţii săi – Lazaro Cvirino, Caterino Zeno, Josef Barbaro, Abrogio Contarini care au lăsat preţioase descrieri ale calatoriilor sale în Azerbaidjan. De o mare popularitate în Europa şi Orient se bucura ca diplomat şi om de stat mama lui Uzun Hasan, Sara xatun.

Tanga de argint Agqoyunlu din vremea lui Mahammad, 1500-1501

În cadrul politicii interne Uzun Hasan dorea să se bazeze pe preoţime şi birocraţi şi să slăbească puterea conducatorilor armatei. În scopul limitării abuzurilor funcţionarilor, pentru creşterea economiei şi completarea visteriei, de asemenea, pentru cucerirea simpatiei din partea populaţiei, Uzun Hasan a înfaptuit reforma fiscală (Qanunnamə). Conducatorii Qaraqoyunlu şi Ağqoyunlu au împroprietarit pe vasalii lor cu suprafeţe mari de pământ – soyurqal. Aceste proprietăţi, de fapt, erau stat în stat şi constituiau o ameninţare pentru unitatea acestuia. Statul Ağqoyunlu, ca şi predecesorul său Qaraqoyunlu s-a întemeiat ca rezultat al unui şir de cuceriri de ţări şi popoare care nu aveau o bază economică generală, de aceea a nu a rezistat. Imediat după moartea lui Uzun Hasan, între fiii acestuia a început o luptă crâncenă pentru putere.

În timpul fiului lui Uzun Hasan Yaqub, în 1489 s-a încercat o reformă nereuşita agraro-financiară. În continuare, unul din cărmuitorii Ağqoyunlu – Əhməd (Ahmed) – a desfiinţat legea privind moştenirea proprietăţilor soyurqal şi o serie de impozite grele şi obligaţii ale ţăranimii, dorind să căpete susţinerea acesteia. Însă el a reuşit să rămână la putere numai o jumatate de an şi a murit în timpul revoltei conducatorilor militari care erau împotrivă reformei acestuia (1497