Babek

Babek (Babək în azeră, 798-838), liderul mişcării anti-arabe din Azerbaidjan, conducatorul sectei hurramiţilor (816-837).

Babek după imaginile medievale

Fortareaţa Bazz în zilele noastre, Ardabil, Azerbaidjanul de Sud, Iran

Lupta împotriva inegalităţii sociale din Azerbaidjan s-a manifestat sub diferite forme în secolele al VII-lea – al X-lea, în primul rând printr-o serie de mişcări antifeudale, care în anii 816-837 s-au transformat într-o mişcare mai amplă, numită a hurramiţilor, condusă de Babek. Luptând împotriva nedreptăţii sociale, hurramiţii aveau ca scop principal izgonirea din ţară a cotropitorilor străini. Babek a reuşit să-i mobilizeze în lupta împotriva Califatului arab, nu numai pe ţărani, ci şi pe meşteşugari, nelăsând la o parte nici populaţia săracă din oraşe. În scurt timp, armata de voluntari a lui Babek număra 20 de mii de călăreţi şi un număr mult mai mare de infanterişti. Mişcarea a luat repede amploare, cuprinzând întreg Azerbaidjanul. Acesteia i s-a alăturat temporar şi o parte a feudalilor care sperau să devină independenţi de califat. Insurgenţii au distrus garnizoanele arabe din oraşe, au anihilat puterea locală, au învins pe cele şase oşti ale califatului trimise pentru înnăbuşirea mişcării, au eliberat de sub dominaţia arabilor regiunile Şirvan şi Nahcivan, precum şi oraşele Ardebil, Beyleqan şi Barda. Pe aceste teritorii a fost instaurată puterea huramiţilor, care au luat o serie de măsuri menite să îmbunătăţească situaţia socială şi economică a locuitorilor.

Vizitarea anuală a Bazzului (iulie, 2003)

În anii '20-'30 ai secolului al IX-lea, mişcarea condusă de Babek a căpătat alte dimensiuni. Potrivit autorului arab Al-Masudi, „mişcarea lui Babek a atins proporţii mari, influenţa sa a crescut enorm, iar numărul armatelor insurgente a crescut atât de mult, încât era cât pe-aici ca dinastia Abasizilor să fie distrusă”. Feudalii locali însă, speriaţi de amploarea mişcării populare, l-au trădat pe Babek, trecând de partea duşmanilor săi. Mobilizând toate resursele sale umane şi materiale, Califatul şi-a intensificat atacurile. Califul Al-Mutasim a trimis împotriva lui Babek o armată foarte mare, condusă de Ishaq ibn Ibrahim. În anul 833, hurramiţii au suferit prima înfrângere, lângă Hamadan.

Steagurile Azerbaidjanului de Sud în timpul vizitării anuale a Bazzului (iulie, 2003)

Doi ani mai târziu, în Azerbaidjan a fost trimisă încă o armată condusă de Afşin Heydar ibn Kafuz, care i-a încercuit pe Babek şi pe combatanţii săi în cetatea Bazz. Afşin a încercat să-l convingă pe Babek să capituleze, silindu-l pe fiul acestuia, luat prizoner, să-i scrie tatălui că rezistenţa nu mai avea sens şi că trebuia să se predea învingătorului. Răspunsul lui Babek la acea scrisoare a fost următorul: „Dacă tu ai fi fiul meu, atunci m-ai fi urmat. Tu însă nu eşti fiul meu. Mai bine să trăieşti o singură zi conducător, decât patruzeci de ani ca sclav”. Imediat după aceea, Afşin a reluat asaltul asupra cetăţii Bazz şi, cu preţul unor mari pierderi, a cucerit-o. Babek a reuşit să fugă în Aran, dar acolo a fost predat arabilor. Dus după aceea la reşedinţa califului, a fost executat (la 4 ianuarie 838).

În ultimii ani, vizitarea tradiţională anuală a fortareţei Bazz de către masele populare din Azerbaidjanul de Sud face parte din procesul deşteptării naţionale în rândurile minorităţii azere din Iran.